Chiar înainte de constituirea oficială a unei structuri în Transilvania, devenise clar că moștenirea modernă a Ordinului istoric trebuia să capete și aici o formă comunitară organizată. Această misiune a fost asumată de Tibor Eigel senior, care, în calitate de inspector școlar județean, profesor de geografie și organizator comunitar, a avut un rol major în pregătirea structurii regionale a Ordinului.
Împreună cu László Cseke senior, obiectivul a fost crearea unei comunități întemeiate pe cultura cavalerismului creștin, pe conservarea patrimoniului istoric și cultural și pe slujirea caritabilă. Încă de la început, viziunea a depășit simpla comemorare a trecutului: conferințele științifice, activitățile de reconstituire istorică, inițiativele culturale și serviciul comunitar erau considerate modalități prin care se poate crea valoare vie în prezent.

Prin decizia Magisteriului Ordinului, la 3 iulie 2004, cancelarul Ordinului, László Cseke, l-a însărcinat oficial pe Tibor Eigel senior cu organizarea Prioratului Ținutului Secuiesc al Ordinului Sfântului Gheorghe. Anii de muncă pregătitoare au dus curând la rezultate concrete.
La 28 august 2004, în Biserica Mileniului din Miercurea Ciuc, proiectată de arhitectul Imre Makovecz, a avut loc prima învestitură cavalerească din Transilvania. În cadrul Sfintei Liturghii solemne celebrate de episcopul auxiliar József Tamás, douăsprezece persoane au fost învestite. Acest moment nu a fost doar un eveniment ceremonial, ci începutul oficial al prezenței organizate a Ordinului în Transilvania.
Învestitura de la Miercurea Ciuc a transformat în realitate o viziune conturată de ani de zile: aceea ca Ordinul Sfântului Gheorghe să fie prezent și în Transilvania ca o comunitate vie, organizată și dedicată slujirii.

După constituire, structura transilvăneană și-a dezvoltat treptat propria organizare internă. Sistemul Marelui Priorat și al prioratelor regionale reflecta atât diversitatea istorico-geografică a Transilvaniei, cât și nevoia practică de organizare comunitară. Fondatorul și primul conducător al structurii transilvănene a fost Marele Prior Tibor Eigel, care a coordonat dezvoltarea rețelei regionale. În diferitele unități teritoriale, liderii locali activau ca priori, reprezentând spiritul Ordinului și organizând activitățile comunităților lor. Această rețea organizatorică a făcut posibilă prezența coordonată a Ordinului în mai multe regiuni ale Transilvaniei, prin activități culturale, comunitare, de conservare a tradițiilor și caritabile.

Unul dintre cele mai importante repere intelectuale ale perioadei timpurii a fost a XVII-a Universitate de Vară, organizată în 2010 — eveniment pe care memoria comunității ordinului îl evocă adesea încă sub denumirea de Academia Medievală. Evenimentul a avut loc la Castelul Lázár din Lăzarea și la mănăstirea franciscană din apropiere — două spații cu puternică încărcătură istorică și spirituală. Universitatea de Vară nu a fost concepută ca o simplă reuniune internă, ci ca un forum intelectual deschis și de înalt nivel. Conferințele, reflecția comună, rugăciunea și experiența comunitară au demonstrat clar că reorganizarea Ordinului în Transilvania nu reprezenta doar o rememorare istorică, ci o realitate comunitară orientată spre viitor. Această dimensiune intelectuală a rămas până astăzi unul dintre pilonii definitorii ai vieții Ordinului.

Încă de la început, istoria Ordinului Sfântului Gheorghe în Transilvania s-a desfășurat sub semnul devizei sale fundamentale:
Credință – Tradiție – Slujire
Aceasta nu este doar o deviză, ci o ordine interioară care a modelat comunitatea încă de la început. Viața spirituală, conservarea patrimoniului istoric și cultural, activitățile de reconstituire istorică, implicarea intelectuală și sprijinirea celor aflați în nevoie reprezintă expresii diferite ale aceleiași misiuni.
Deceniile care au urmat demonstrează că intenția inițială s-a transformat într-o practică comunitară vie. Membrii Ordinului continuă și astăzi să participe activ la conservarea valorilor culturale, întărirea vieții comunitare, activitatea caritabilă și transmiterea conștiinței istorice.

Drumul parcurs de la primele legături din 1993, prin învestitura de la Miercurea Ciuc din 2004 și până la consolidarea treptată a structurii transilvănene demonstrează clar că istoria modernă a Ordinului Sfântului Gheorghe în Transilvania nu este o reaprindere temporară, ci rezultatul unei construcții comunitare durabile. De atunci, comunitatea transilvăneană a Ordinului își continuă constant misiunea de păstrare a valorilor și de slujire. Hotărârea de la început a devenit realitate vie — capabilă și astăzi să inspire și să adune în comunitate oameni dedicați valorilor cavalerismului creștin, conștiinței istorice și spiritului de slujire. Astfel, istoria Ordinului Sfântului Gheorghe în Transilvania nu este doar trecut, ci și o misiune activă în prezent.